miercuri, 26 iulie 2017

Ada Milea, Alcool - YouTube

https://www.youtube.com/watch?v=vT848ThR8UM
12 ian. 2013 - Încărcat de TheLastHerald
Ada Milea, lansarea CD-ului "Alcool", la Cluj. ... Ada MileaAlcool. TheLastHerald. Loading ..

marți, 25 iulie 2017

Dumitru Crudu | - Revista Vatra

https://revistavatra.org/tag/dumitru-crudu/
24 mai 2017 - Articole din Dumitru Crudu scrise de VATRA. ... Poeme de Ioana Diaconescu, Radu Florescu, Ioana Șerban, Eugen Bunaru și Dumitru Crudu.

luni, 24 iulie 2017

Artiom OLEACU

xxxx
(din vis, intertext Vişniec, Negustorul de începuturi de roman)

negustorul
s-a strecurat pe neaşteptate
a coborît jaluzelele
şi s-a aşezat jos
în genunchi
jos pe podeaua umedă
m-a privit o clipă
portretele în cameră
curgeau pe pereţi
păsările se-nălţau spre cer
în acel loc mizer
furnicele aşteptau sub covor
vorbeau încet
încet îşi roteau gîturile
unul spre altul
eu tăceam
mă gîndeam
oare cu ce propunere
a venit negustorul
de această dată
negustorul mi-a zis
să-ţi propun un pat liber
şi un loc
unde să-ţi faci nevoile
poţi dacă doreşti
să-ţi torni
oceane cu cocktailuri
să-ţi face prăjituri
din viermişorii gazdei
să-i serveşti pe cei apropiaţi
dacă doreşti desigur
dacă mai ai chef de gălăgie
de luptă
de sunete stridente
lumină
tăceam
mi-a zis
poţi să te culci jos
unde doreşti
în acest labirint
nu e nimic întîmplător
insectele nu te vor părăsi
insecte şi musculiţe sub covor
furnici şi albine sub covor
îţi vor cînta în spate
în faţa ta
nu fi trist
ea se va întoarce
în puloverul tău roşu
cînd nu vei mai fi bolnav
în casa ta
ea se va-ntoarce
pe bune
la fel cum maşinile se-mbată
plîng
pe autostradă
ca-n filmele de ficţiune


Начало формы

Конец формы


Начало формы

Конец формы

 O poezie de Artiom OLEACU

AUG3
Joi 19:00PoesisChișinău
Olga a vizitat acest loc
Comentarii
Apasă pe Enter pentru a posta.

duminică, 23 iulie 2017

Cristina URSU

Căldura mocnește în piept, s-a strâns toată acolo și vezi,
vine ploaia, eu răsuflu furtună pe geam.
E tv-ul aprins, schimb canalul cu gândul.

tvR, rv8, peste tot doar tv dinspre geamul ce
-ncropește furtuna,
iar căldura mocnește în piept ca o gâză.

tv-ul merge cu ochii închiși peste stradă, iar
ivărul ușii și-a pus brațele-n poală și
zice să nu intre nimeni.

Văd un gol într-o cadă, ecranul e roșu și sur, ciudat
văd lumea la fel și ursulețul de pluș vede lumea la fel, și
tv-ul.

întind mâna acolo, știi tu, locul acela... și-nșfac ursulețul de pluș,
facem schimb cu o inimă
nu-i nimic, îmi îngân, mi-au rămas câteva undeva, nu-i nimic.
Și-apoi tac, ce să fac, nu mai am nimic de făcut.

Dau volumul mai tare, cei doi goi într-o cadă de baie fac furori la
tv, șușotind.
Stop. Aud câțiva pași dinspre ușă-i auzi?, sare să nu cadă cumva în
tv să mă uit, să nu cad nici eu în
ispită când mă uit la cei goi din
tv.

Noc-noc, se aude-mi deschizi?
Dau din cap de la stânga spre dreapta să-mi clatin vreun
gând și canalul se schimbă.

Culorile nu.
Filmul nu.
Gâza nu.
Furtuna nu.
Ursulețul nu.

Doar canalul.

O poezie de Cristina URSU

Veronica STEFANET

Odessa

Când am revenit peste câțiva ani
Am înțepenit toți patru
Rămăseseră doar salcâmii
Câinele roșcat, deja bătrân
Oamenii unii altora străini
Marea calmă, fără valuri
Krasnîe zori dărâmat
Și garduri, garduri, garduri
Salcâmul miroase a Odessa.
Lesa legată de deget
Pescuitul cu tata
Mama – zâmbitoare, fericită
Cu noi în copilărie scufundată.
Marea vie, tulbure
Țipete, jocuri pe plajă
Valurile enorme
Am nimerit în furtună
Cât pe ce era atunci s-o înec pe sormea.
Vila mare cât Universul
Câinele roșcat, vecinii
Noi zburdam veșnic
Murdari, flămânzi, înflăcărați
Cinci copii ai tuturor
Fiecare din noi avea
Câte 10 mame și tați
Krasnîe Zori –
preferatul loc din lume
Știam acolo orice tufă
Și cărăbuș pe nume.
Iar seară de seară
Toți grămadă
Armeni, ruși, evrei, moldoveni, odesiți
La o masă
Artiști, lucrători, marinari și bandiți.
Căpitanul, de regulă, în capul mesei
Cu istorii hazlii aduse din mare
Umorul specific, glume
Râsul necontenit
Și atât de tare
Că se cutremurau salcâmii
Și-și scăpau florile în salată.
Așa și mâncam
Roșii cu zâmbetele unii altora.
Iar seara –
Bere și taranikă
Vocile din grădină mai calme,
Mai puțin zgomotoase
Copiii la culcare
Chitară, romanțe
Glumele deja ironice
Și lacrimi scăpate în pahare

O poezie de Veronica STEFANET

Veronica STEFANET

Frigărui

Mi-am înfipt dinții în frigărui.
Era făcut din mine
Tăiată în bucățele, bine coaptă
Pe țepușe de grătar cu grijă îmbrăcată.
Tare gustoasă mai sunt!
Am mâncat bucată după bucată
Apoi încă una
Nu mai încăpea, dar am băgat cu forța
Până n-a plesnit burta.
Au venit cățelusii
Fericiți m-au păpat de pe jos
Dând din codițele lor mici și drăguțe
Vor crește mari și sănătoși!
O să le punem zgardă și hlănțug la toți
și cușcă lângă poartă
Să ne păzească de hoți

O poezie de Veronica STEFANET

VERONICA STEFANET

Surori

Ți-ai stors viața pe vârful peniței
Ți-ai înecat durerile în tuș
Au scăpat demonii și au fugit pe foaie
Întotdeauna știai unde să-i lași.
Iar eu, pe ai mei îi duceam cu mine
Eram slabă și fricoasă
Recunosc,
că eram pe tine
din cauza asta un pic invidioasă.
Trecutul sovietic nu te apasă
Saltinbanii din TV
pentru tine nu contau
și nici acum de ei nu-ți pasă.
Ești doar tu și cu tine
și fricile ce nu te părăsesc
Ca în filmele lui David Lynch
Care bagă panica în oase
Dar nu-ți explică de ce te îngrozesc.
Ca nu cumva să creadă cineva că ai remușcări
Te-ai ascuns după perdea.
Să nu apară întrebări –
Ai scos în față rufele pretins adevărate
E un truc pur femeiesc
Să fluturi adevăruri dure ce debusolează
Ca să nu se bage nimeni
în adevărurile ce într-adevăr contează.
Nu ți-ai ars encefalogramele
Deși n-ai făcut drame, când era cazul să faci drame
Te-ai tăiat în trei bucăți
Una ai lăsat-o pe pereții din spitale
Alta – ai pus-o pe hârtie
La ultima ai renunțat
de dragul compoziției finale.
Deși sari de pe o muchie de sine pe alta
Vreau sa-ți scot oglinda din față
Să mă pun în locul ei
Să-ți amintesc că timpul nu așteaptă
Să umplu cu mine golul rămas
și să-ți cos la loc mâina cea dreaptă.
Într-un graal întors cu capul jos
Vom pluti ambele
Nu mai sunt invidioasă
Mi-am găsit și eu
bucata de hârtie pe care să mă las
Acum învăț să-mi ajustez ramele
Dacă e bine sau nu
ceea ce facem
Nu mai contează
Fiecare cum poate își alege instrumentul
Cu care se salvează

O POEZIE DE VERONICA STEFANET

Anastasia PALII

Game is over

Mă dezbrac de toate organele
le spăl
le agăț de sfori
le fixez cu cleștișoare
și aștept să se usuce la soare.
Între timp
calc strâmb pe tabla de șah
dar mai am încă două vieți.
Mă lovesc de o amintire arsă
şi- mi aduc aminte de terciul din ajunul Crăciunului
pe care-l mâncasem
cu ciocanul și secera
înainte de culcare.
Acum ajung în camera albă  infinită
au mai rămas 30 de secunde
mai am o singură viață
până găsesc măcar un colț de cameră
până când dragonul se trezește
până când salvez prințesa
game is over
nu voi deveni niciodată nemuritoare
și deconectez calculatorul.
Apoi, ies afară:
organele mele curate spălate
prinse cu cleștișoare înăuntrul meu.


O poezie de Anastasia PALII