azi am decis sa va aduc aici o poezie de Nica Mădălina. se numeşte la fel cum am scris în titlul postării: "semnează-mă tu". mie mi-a plăcut, în special pentru deschiderea sensibilă, cu nişte imagini sugestive şi emoţionante, impactul vizual al neutralităţii şi autenticitatea versului final, care îl face adevărat - poemul, dar şi tremurul de la limită, ori de la scurgerea neîntâmplată. am pus aici ca să vedeţi şi voi, poate chiar o să rezonaţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu