prin oraş

am întîlnit azi cîţiva oameni care scriau în parc, printre care un japonez şi mi-am închipuit că sînt scriitori, poate poeţi, şi că tînărul ăla din Japonia compunea, nu ştiu, poate un haiku. eu am alergat prin parc. după vreo jumătate de oră, el scrisese doar două rînduri. cînd plecam, el încă mai rămăsese în parc şi scrijelea hîrtia.