vineri, 12 noiembrie 2010

Noutati la editura CARTIER

Igor Mocanu‘s Lounge

* Despre

Rusia amenință oare Occidentul? (fragment)

Jean-Sylvestre MONGRENIER este cercetător la Institut Français de Géopolitique (Paris VIII) și cercetător asociat la Institutul Thomas More. Specialist în problemele apărării europene, atlantice și occidentale, semnează lucrările: Dictionnaire géopolitique de la défense européenne, Unicomm, Paris, 2005; La France, l’Europe, l’OTAN. Une approche géopolitique de l’atlantisme français, Unicomm, Paris, 2006; La Russie, de Poutine à Medvedev (în colaborare cu Nina Bachkatov, Silano Casini, Laurent Vinatier), Unicomm, Paris, 2008.

Jean-Sylvestre Mongrenier, Rusia amenință oare Occidentul?, Prefață de Yves Lacoste, Traducere din franceză de Alexandru Șiclovan, Editura Cartier, Colecția Cartier Istoric, 2010, 216 p., aici pp. 183-204:

Capitolul 9

„Străin apropiat” și „străin îndepărtat”

„Toate reflecțiile pe care le putem emite

referitor la locul geopolitic corect al Rusiei

nu vor avea sens decât cu condiția ca țara să cunoască

o veritabilă dezvoltare pe termen lung.”

Mihail Hodorkovski, 2005

Principal partener al Rusiei în Orientul Mijlociu, Iranul nu este un aliat propriu-zis, în sensul militar al termenului: nici o clauză de apărare sau de securitate mu­tuală nu leagă cele două puteri. În rest, regimul iranian își etalează slăbiciunile și diviziunile, ceea ce face ușor de înțeles încercarea Moscovei de a reechilibra situația în regiune. Nu va fi deloc ușor. Dacă noul Irak va ajunge să echilibreze efectiv puterea centrală și forțele centrifu­ge, atunci pozițiile occidentale în regiune vor fi consoli­date. Abia atunci conflictul irakian, condamnat la scară generală, și-ar dezvălui adevăratul sens. În Asia orien­tală, China nu mai poate fi considerată un aliat, în po­fida importanței legăturilor comerciale dintre cele două țări. Criza economică declanșată în 2008 accelerează reconstrucțiile și rentele energetice, dar toate jocurile de putere camuflată nu pot ascunde următorul fapt: Rusia este surclasată de China, în curând în toate domeniile puterii. Mai mult decât o confruntare militară ipotetică, având Siberia drept miză, trebuie meditat asupra acestui fenomen geopolitic major și la posibilele sale consecințe. Va fi China în măsură să integreze pașnic Siberia orientală și Orientul Îndepărtat rus în aria geoeconomică est-asiatică? O Chină care s-ar erija în „frate mai mare” al Rusiei este de conceput, iar interesele economice bine înțelese ale unora și altora vor fi suficiente pentru a surmonta rănile narcisiste? În prezent, se observă că aria de pertinență a pretențiilor ruse se limitează la spațiul post-sovietic; limitele efective ale „Eurasiei” atât de des invocate sunt cele ale CSI și ale vecinilor săi (Europa centrală, Eurasia de Sud, zona arctică). Dincolo de aceste granițe, slăbiciunile și handicapurile Rusiei acționează în sensul reducerii spațiului de manevră iar gesticulațiile de putere stau mărturie în acest sens.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Trandafirii

Câțiva trandafiri încă înfloriți în plină toamnă în stradă. Copyright: Ecaterina Ștefan