Mihai VAKULOVSKI

Interviu cu Igor Dînga/CUIBUL, în Tiuk! aniversar
În Tiuk! aniversar, de 10 ani de activitate intensă şi furtunoasă, vor fi mai multe surprize faine. Pe unele le voi anunţa pe blog. Vom avea un interviu cu Zdob şi Zdub despre noul lor album şi despre lansarea lui, "Vin alb / Vin roşu", dar şi un interviu cu Igor Dînga, liderul şi vocalistul formaţiei CUIBUL, unică în spaţiul (post)sovietic în anii 90. Cu siguranţă mulţi basarabeni îşi amintesc de CUIBUL ca de o trupă rock funk a tinereţii lor (vă amintiţi de Doina rock'n'roll?), pentru că atunci CUIBUL însemna mult mai mult decît pur şi simplu muzică, iar în acest interviu vom vorbi inclusiv despre refacerea formaţiei şi revenirea pe piaţa muzicală cu un nou album, "PRiZ" (despre care am scris pe site-ul SUNETE, aici).
Un mic fragmentutz din interviul realizat împreună cu Arina Creţu:

- Salutare, Igor. Ne bucurăm că aţi revenit pe piaţa muzicală cu un nou album. V-a fost dor de scenă?
- Da, desigur, toți acești ani am așteptat acest moment, să reunesc formația și să intru pe scenă.

- Îţi mai aminteşti cum ai format „Cuibul”?
- În timpul perestroikăi, exact înainte de prăbușirea URSS, eu eram sigur că voi scrie piese și voi cânta într-o trupă, am înțeles aceasta pe când îmi făceam serviciul militar în Armata Sovietică. La întoarcere din armată, am început să caut loc pentru repetiții și să-mi fac noi cunoștințe în gașca muzicală din Chișinău.

- „PriZ”, albumul nou, este al 7-lea. E cu noroc?
- Acest album are o istorie complicată. Să formezi o nouă formație e ca și să formezi o nouă familie, dar deja la o vârstă mai matură, conștientă. Și pragmatismul uneori e o piedică, nu dă libertate emoțiilor. Deocamdată e devreme să mă pronunț despre cât de reușit e PriZ, albumul a fost lansat cu doar câteva luni în urmă în Rusia și doar la sfârșitul lui noiembrie în Ucraina. Deci, încă așteptăm rezultatele. Deși acasă, în Chișinău, cu siguranță primim recenzii bune și publicul nostru de altă dată e din nou cu noi.

- Cum aţi caracteriza prima perioadă a formaţiei, aceea dinainte de pauză? Dacă aţi face o compilaţie din cele mai bune piese din acea perioadă ce ar intra acolo?
- Noi mereu tindem spre experimente și nici un album de-al nostru nu seamănă cu altul. Desigur există unele melodii cu stofă de hit care ar putea forma o compilație, dar și acum interpretăm acele piese într-un aranjament nou. Nu mai avem exuberanța de odinioară, acum am înlocuit-o cu exprimarea mai estetică a emoțiilor noastre, lucrăm mai mult la sunet și melodie.

- Cum aţi ajuns la stilul Cuibul, care e unic în fostul spaţiu sovietic?
- Noi ascultam multă muzică și ne doream să nu semănăm cu alții. Deși sunt autor de texte în limba rusă, nu mă consider poet, versurile niciodată nu au fost importante în piesele noastre, forma muzicală era ceea ce conta mult, noi cochetam cu diverse stiluri și de aceea nu am fost o trupă stabilă și, în afară de acasă, la Chișinău, nu am reușit să ne formăm un public stabil în spațiul post-sovietic. Aceasta ne-a costat mult și ne-am destrămat de câteva ori.

- Ce hobby-uri ai? Ce-ţi place să faci în timpul liber?
- Sunt un sportiv activ, ador ciclismul montan, frecventez un club de sport și recent am învățat să joc squash. Deci practic în mod activ acest joc nebun și deja de câțiva ani particip la diverse turnee europene.

interviu preluat de poe blogul lui Mihai Vakulovski