Nastratin

Ieri seara m-am rătăcit și am ajuns pe o strada... nu știu ce cuvinte să folosesc ca să descriu cât de frumoasă poate fi și cât de entuziasmată / fericită eram... sindromul Stendhal :) Stradă pe care sunt DOAR case vechi, și e pavată, și are linii de tramvai, și lumina difuză a felinarelor...

Am ajuns și pe la Pavel Dan, s-a discutat inclusiv de Interferențe, rămâne ca Dumitru și Aleksandar să stabilească detaliile. Le-am văzut pe Octavia și Ioana :)

Ieri, o profă de engleză (nu cea genială pe care o ador) ne întreba de unde suntem. Când a auzit Chișinău, a zis ”aa, am fost la Cernăuți săptămâna trecută, frumos pe la voi pe-acolo...” Profului de literatură română, întrebată a n-a oară de ce Timișoara, i-am zis că vreau să mă obișnuiesc să aud oameni spunând Karamazov, Nastratin, Cicicov (...) cu accentul pe ultima silabă. M-a numit Nastratin tot seminarul, sper să-mi uite porecla :D

Dacă vă plictisiți, puteți să-mi spuneți să vă trimit câte vreo 10 pagini în rusă să traduceți în română, am tradus 40 din 350 și mai am 24 de zile la dispoziție pentru întreaga carte...

Mâine nu am cursuri, așa că de dimineață o să merg la filozofie la anul III, au estetica. Acum sunt foarte fericită că nu am reușit să mă transfer, în anul I sunt 12 oameni, dintre care doar 3 au aproape 20 de ani (dintre ei, cel puțin 2 sunt acolo pentru că nu au reușit să intre în altă parte) iar ceilalți 9 au în jur de 40, și asta nu ar fi o problemă, dacă n-ar fi frustrați orgolioși care se cred genii și nici nu-i bagă în seamă pe ”copii”...

Dacă nu plouă, după prânz mă duc la un prieten dintr-un sat din apropiere. Mi-e mult mai dor de satul bunicii decât de Chișinău... De dorul de oameni nici nu vreau să vorbesc

bonus: petrecerile de-aici îs cam așa, ca muzică și atmosferă: http://www.youtube.com/watch?v=PFL2SXGdrVA