Roman sau carte de povestiri?
Am citit nu de mult o carte de proza a Ludmilei Uliţkaia FETELE unde sunt vreo zece, daca nu si mai multe proze scurte. Toate personajele se plimba dintr-un text in altul. Personajele principale dintr-o proză devin secundare in alta si cele secundare devin de prim-plan în alte povestiri şi aşa până la sfârşitul cărţii. Ceea ce, în final, m-a făcut să cred că e vorba de un roman.
Acelaşi procedeu l-am mai găsit şi la alţi scriitori. Nu mai vorbesc despre Balzac care a excelat în acest sens. Toate personajele episodice dintr-un roman devin centrale în altul şi invers.
Aş mai putea da exemple cu carul, dar mă opresc aici. Ce vreau să spun e că am folosit şi eu acest procedeu vechi de când Prutul în OAMENI DIN CHIŞINĂU. Orice procedeu este, însă, doar un mijloc de a structura materia epică. În cartea mea mai e, însă, un personaj recurent- evenimentele din aprilie, cu tot ce au presupus acestea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu