Alexandru Mușina

Asta a fost tare demult

Acum, adormi! Visează! Te vei trezi cândva
În iarba înflorită din lunca de odinioară:
Zumzăie mii de gâze, la umbra stejarului e vară
Și tu scrii-n caietul dictando o nouă poezie. Ea
Te face să zâmbești? Sau liniștea care coboară
În tinerele membre, în mintea care ar vrea
Să-adoarmă cu ochii deschiși, să vadă ceva
Ce nimeni n-a mai văzut. În tine e o scară,
Pe care, urcând, vei ajunge mai sus de nori.
Știi asta sigur. Cum știi și că o să mori:
O poveste ciudată, pe care o visează
În fiecare zi mii de oameni. Fiindcă trează
Cu-adevărat nu-i decât Mintea care ne-a născut.
Dar asta a fost tare, tare demult...