vineri, 3 februarie 2012

Alte amanunte despre cum am vrut eu sa ma tund ca Mircea Dinescu si frizeritele m-au scos de guler afara din frizerie si despre cum era sa iau bataie intr-o frizerie pentru ca am vrut sa ma tund ca Mircea Dinescu si despre cum, totusi, in cele din urma, am reusit sa dau de o frizerita care mi-a satisfacut hatarul



Această întâmplare pe care am trăit-o prin 1988 am povestit-o în stânga şi în dreapta tuturor prietenilor mei, dar am consemnat-o si intr-un jurnal pe care-l tin de mai bine de treizeci de ani. Am peste vreo sute de caiete, dar despre asta am sa vorbesc cu o alta ocazie. Am mai scris dupa ea si o povestire. Dar am valorificat-o si in versiunea lunga a Macel-ului in Georgia, pe care i-am trimis-o lui Vasile Ernu si lui Ciprian Siulea.

Am pastrat versiunea asta.
O am.
Dar nu am publicat-o ca are peste vreo opt sute de pagini.
Nicio editura nu mi-ar publica-o acum.

I-am mai povestit-o la un chef si prietenului Mihai Vakulovski, dar intr-o forma redusa, si simplificata. Plecand de la mai multe intamplari din viata mea, prietenul meu Mihai a creat un personaj. Adica m-a facut personaj in romanul sau. Asa cum insa nu i-am redat pe larg intamplarea,in romanul sau e doar un aspect al ei. Aceasta intamplare este cu mult mai complexa si eu tin foarte tare la ea.
Mi-am revizitat jurnalul si am descoperit atatea si atatea lucruri surprinzatoare si pentru mine legate de faptul cum era sa iau bataie intr-o frizerie pentru ca am vrut sa ma tund ca Dinescu. Despre asta am vorbit si in versiunea lunga a Macel-ului in Georgia pe care i-o timisesem lui Ernu prin 2008. Dar alte aspecte ale ei mai sunt consemnate doar in jurnalul meu, usor ingalbenit de vreme.

Pentru ca aceasta intamplare mi-e foarte scumpa, am tinut sa o povestesc si publicului larg.

In tineretea mea am fost creator de intamplari.
Cand am mers cu cartea lui Dinescu in frizerie am provocat sa se nasca intamplarea. Adica am creat-o.
Poate ca as fi uitat-o daca nu as fi consemnat-o in jurnalul meu.
Dar am consemnat-o!
Chiar imi este tare scumpa. Ca si cum ar fi un obiect material.
Oricine mai vrea sa scrie despre ea, o puteti face in voie.
Pe mine lucrul asta nu va putea decat sa ma bucure!

Un comentariu:

  1. P.S.
    Eu cand am scris textul publicat in Timpul am facut-o pentru a povesti integral intamplarea cu Dinescu, adica si ceea ce a ramas pe dinafara romanului lui Mihai, asta m-a facut s-o scriu, dar asta nu inseamna ca nu ma mandresc cu faptul ca sunt personaj in romanul prietenului meu Mihai Vakulovski. E chiar un lucru deosebit. In acelasi timp, tin sa afirm public ca si romanul sau e un roman bun si va invit sa-l cititi pe cei care nu au facut-o inca. Mie imi place romanul lui Mihai!

    RăspundețiȘtergere

Trandafirii

Câțiva trandafiri încă înfloriți în plină toamnă în stradă. Copyright: Ecaterina Ștefan