joi, 6 septembrie 2012


Fragmente de opinii…CDC


*Nota Autorului Rusanda Alexandru Curca

Sunt fragmente din expunerea celor prezenți la primul spectacol-lectură din cadrul CDC, A doua zi de Dumitru Crudu, în regia lui Sava Cebotari. Vedeți posturile anterioare


Ronin- De ce ai ales să faci lectura in ritmul acesta?
Sava- Uneori avem necesitatea de-a spune multe lucruri, defapt deseori ești în situația cînd ai în cap o învălmășală de gînduri…Acest procedeu care a fost folosit intenționat, tre să provoace intrebări. Ori accepți ori nu accepți, filmul tre să se petreacă la spectator în cap. Eu fac ceva care să-ți stimuleze imaginația, spectacolul e la tine-n cap.
Ronin- Uite, voi citiți textul și la un moment dat, de la atîta turuit, timp de 2 minute a plictisit total. Cel puțin urechea mea și nu mi-am  revenit decît abia spre final, că-mi place Mariana ca actriță.
Steluța-…Textul e un pic ironic, o situația de rutină, niște evenimente importante din istorie. Mi-a fost ușor să-l ascult pentru că, eu cred că datorită unui asemenea procedeu el a fost pe alocuri forte jucăuș, acestă turuială le-a dat posibilitatea actorilor să nu fie atăt de implicați emoțional.  Atunci cînd o să-l citească expresiv s-ar putea ca niște replici importante pentru ei să nu fie la fel de importante pentru mine și să nu înțeleg care e ideea. Or, aici, eu am primit textul mat și-mi fac singură concluziile, fiind ghidată de ei (actori) în unele momente, care să mă scoată din amorțeal, pentru că e adevărat, la un moment dat s-a simțit o oarecare oboseală a actorului…
Elena Prus -Este o piesă care arată una dintre problemele societății noastre. dar ar putea exista și o preproiecție, cum am putea noi rezolva această problemă. Pentru români noi suntem ruși iar pentru ruși români. Cum rezolvăm noi. trebuie să ne punem întrebări, să-și mai de-a și rușii întrebări. Este o piesă care poate fi jucată foarte ușor și în alte spații, mai ales în spațiul CSI, este o situașie destul de reprezentativă.
Dan- Aceste două personaje nu sunt reprezentative pentru moldova pentru că ele sunt aduse la extremă. eu am văzut pe 7 aprilie în PMAN vorbitori de limbă rusă care erau împotriva comuniștilor și foarte mulți vorbitori de limbă română care erau pro comuniști
V. Mereuță- textul este mai degrabă unul radiofonic…
Stările au rămas monocrome. A dominat ritmul. Ritmul a fost ca scop, dar trebuie ca ritmul să fie modalitate dar nu un scop în sine
Cheianu- D-voastră le propuneți să facă teatru în cheie psihologică, or ei au pornit total diferit în altă direcție. a transmiterii unei energii
-Mereuță- a unei revolte
C. Cheianu- a unei energii în primul rănd. Pentru că sunt 2 poli diferiți, încărcat diferit. Pentru regizor a contat în primul rînd această energie negativă, care și-o aruncă personajele unul în capul altuia. În general, eu am fost surprins puțin de următorul lucru. Atunci cînd îi spui unui regizor să facă un spectacol-lectură, ăla se apucă să facă o mamă de spectacol, aproape ca cel adevărat. Pentru prima dată văd un caz cînd regizorul a vrut în mod programatic să facă un spectacol lectură fără a se gîndi la un produs scenic finit. El a mers pe o cale proprie doar unui spectacol lectură, căreia, uite, ia găsit acest model de-a comunica între acești doi oameni, cu acea energie despre care spuneam. În Europa, în special în Franța, există și un teatru al cuvîntului în care e suficient atît cît am văzut astăzi și lumea de acolo e obișnuită să stea  și să asculte, sau, chiar se duce și privește mari actori francezi unde textul se rostește din scenă . E un teatru al cuvîntului care este foarte agreat și este înțeles . E una din formele de teatru. Noi nu suntem obișnuiți cu asemenea reprezentații și în special în asemenea cheie. E adevărat că și publicul nu e obișnuit cu așa ceva.
Felicitări, mai ales pentru acest mod exemplarde a te încadra atît de bine în formatul unui spectacol-lectură.
Căt despre ritmul acesta care este de la început pînă la sfîrșit același, chiar și într-un spectacol lectură, mi s-a părut că te induce într-un soi de monotonie, pentru că , la un moment dat, revoluția cu borșul din bucătărie devine la fel de importantă ca și revoluțiade de la 7 aprilie. Totul este la fel de important și nu cred că este foarte corect. O nuanțare în ceva trebuie să fie.
Cît despre text, este un text bun. Admir foarte tare scrisul tău ( către d-nul Dumitru Crudu), dar este un lucru care mă scoate din sărite. Tu ai boala asta a expresiilor frazeologice, cu mîța-n sac și cu nu știu mai ce. Sînt un milion și nu numai aici, în toată proza și scrisul tău. Poate îți pare că sunt expresive, dar cînd sunt în exces, ai senzația c-o să-ți explodeze capul. Nu mai atragi atenția la textul propriu zis ci la fraziologisme.
D-nul Ion Ungureanu a avut un discurs foarte  interesant, care a trezit polemici între mai multe pesonalități de teatru, dar, pentru viitor, să veniți să urmăriți live toate discuțiile pentru ca să nu pierdeți nimic și, chiar mai mult, să puteți participa personal.
Marţi, 11 septembrie, ora 18.00
1. Ruperea, autor Alexandru Vakulovski
Regie: Ronin Terente
Moderator: Oksana Buga
2. Siamezii, autori Anatol Moraru, Adrian Ciubotaru
Regie: Angelina Mistreţ
Moderator: Dumitru Crudu

Un comentariu:

  1. Interesant.

    Am zimbit la ce-a spus Cheianu despre frazeologisme pentru ca de multe ori m-au mincat palmele (na) sa comentez aici cu aceeasi observatie dar n-am indraznit. Apropo, in textul tradus de Ivan Pilchin pe care l-ati publicat recent pe blog frazeologismele nu deranjau deloc.

    RăspundețiȘtergere

Trandafirii

Câțiva trandafiri încă înfloriți în plină toamnă în stradă. Copyright: Ecaterina Ștefan