Ce? Și De ce?… cu Sava Cebotari
Rusanda Alexandru Curcă
Spune-mi te rog cum s-a făcut ca din mulțimea de piese din program s-o alegi pe cea a domnului Crudu. Ți s-a părut ea ofertantă?
Sava Cebotari
Am ales acest text, pentru ca este vorba de – A DOUA ZI!
Astăzi trăim in ălta lume, totul se împarte în până la 11 septembrie 2011 și după 11 septembrie 2011 (pe plan MONDIAL). Pentru Republica Moldova, această zi – 7 aprilie 2009, la fel PRESUPUNE o nouă viață… Deși, e discutabil și asta… )))
Textul mi s-a părut ofertant pentru că este vorba despre a fi, a vrea și a alege. Dar in primul rind, desigur, e un text despre dragoste. Chiar dacă tot ce vine din afară, vine să distrugă, să rupă, să despartă, dragostea personajelor e cea care distruge, rupe și desparte tot ce se intimplă in afara apartamentului unde locuiesc ei. Felul cum sunt construite monologurile de catre Dumitru Crudu, este evident că aceste două personaje, Mariana și Vova, stau in fața publicului (e ca un fel de mărturisire dacă vrei) și fiecare iși are adevărul său, și atitudinea sa la cele intimplate. Ambii iși spun durerea despre cele intimplate, insă, prin luare peste picior a celui de alături (a omului iubit). Astfel, felul in care iși expun părerea aceste două personaje, demonstrează dragostea și atracția lor nebună unul față de altul.
Cum să nu alegi un text despre dragoste pentru deschiderea CDC?
Cum să nu alegi un text in care se vorbește despre oameni care trăiesc dupa 11 septembrie 2011, sau dupa 7 aprilie 2009, cand e vorba de deschiderea unui Centru de Dramaturgie Contemporană in Republica Moldova?
Apropo, eu din start mi-am zis că pentru deschiderea CDC voi pregăti un spectacol-lectură…. cu unul din textele lui Dumitru Crudu… Pentru că dacă tot am inițiat impreună acest proiect, de ce nu? Trebuia și Dorina să modereze prima lectură, dar, dupa asta, am hotărit că bine ar fi să oferim posibilitatea tinerilor critici să modereze, că Dorina oricum are grijă de tot ce inseamnă secția critică in cadrul CDC
R.A.C.
Aș vrea să știu cum ai lucrat cu actorii asupra textului, mai ales că ai avut doar 3 zile la dispoziție pentru a /monta/ acest spectacol-lectură?
Sava
Rusanda, nu știu ce-aș putea raspunde la această intrebare. Mai bine ai intreba actorii cum li s-a parut lor lucrul cu mine la acest text intr-un timp atit de scurt.
Mi-am ales doi actori care știam că nu mă vor refuza! Și cu care știam că voi lucra foarte ușor, pentru că simțeam că ei vor avea incredere in mine. Ne-am intilnit de 3 ori doar, le-am explicat pe scurt CE vreau si DE CE vreau sa facem anume așa și nu altfel (CE si DE CE cu referire la CDC
) Ei au acceptat propunerea mea și am realizat ceea ce am realizat. Atit.)))R.A.C
Cum ți-a venit ideea să implici în spectacol /actori/ cu dizabilități hipo-acutice. Cum au reacționat ei la indicațiile tale și, că e un mare mister, despre ce au dialogat ei în prolog. A fost conceput un /text/ special?
Sava
Ce au discutat ei la inceput trebuie să rămină mister, fiindcă noi trebuie să invățăm să comunicăm așa cum comunică ei intre ei, să ne privim in ochi, sa fim atenti la cel ce vorbește cu noi… mai ales ca noi “putem” vorbi și “putem” auzi. Insuși textul mi-a propus ca să implimentez această ideie in lectură… Și aici deja fiecare spectator trebuia să-și dea friu liber imaginației, ori că e vorba de doi oameni care vorbesc și nu se aud intre ei, ori că e vorba despre doi oameni care vorbesc către public, dar totul e in zădar, nimeni nu-i aude, fiindca noi nu suntem obișnuiti să invățăm din greșelile altora, ori ca oamenii cu dezabilități hipo-acutice se pot ințelege intre ei, iar noi fiindcă “putem” vorbi, nu știm să ne auzim.
Iar Bortă Zina și Igor Cuzuioc (persoanele cu dezabilitati hipo-acutice care au acceptat să participe in această lectură), au reacționat foarte pozitiv la propunerea mea și din cîte am vazut eu, au rămas multumiți, fiindcă au fost luați in seamă… Fiindcă și ei au avut posibilitatea să vorbească, să se exprime. Pentru mine a fost o plăcere să lucrez cu ei!!!
R.A.C
Tu ai mai folosit procedeul acesta de lecturare a textului și în Iluzii, procedeu care l-ai preluat de la pedagogii tăi de la MHAT. Ai dori să experimentezi și altă metodă pentru proiectele viitoare ?
Sava
Eu n-am mai folosit acest procedeu nicăieri, decît doar in lectura textului A DOUA ZI de Dumitru Crudu. Atit. Ce am invățat eu de la pedagogii mei (Victor Rijakov), este că intii de toate trebuie să caut muzica textului, care după părerea mea este anume ceea ce face publicul să audă lucrarea care le este prezentată. Iar restul deja sunt nuanțe. Cât despre alte metode, asta deja timpul va arăta!! Mie-mi place să incerc să fac ceva ce n-am mai făcut!
R.A.C
Aș vrea să știu opinia ta despre ceea ce s-a petrecut în deschiderea CDC. Dacă entuziasmul cu care te-ai pornit inițial, s-a alimentat din energia celor prezenți la lectură.
Sava
Rusanda, am sa mai apelez la o replica a coordonatorului meu Valery Fokin: “Режиссура, это бег на длинную дистанцию” -
Nu cred că putem spune ceva numai din ceea ce s-a intimplat doar o singură dată… e nevoie să treacă cel puțin o jumătate de an cu astfel de lecturi ca să-ne putem da seama cit de tare este nevoie de acest CDC in Republica Moldova. Asa că, entuziasm mai am, crede-mă. Mai ales că alaturi sunt Dorina Khalil-Butucioc și Dumitru Crudu. Energia publicului este cea care alimentează și regizorul si actorul, și criticul, și dramaturgul, mai ales atunci cind spectacolul, sau lectura provoacă publicul să(și) puna intrebari!!!
Merci
Rusanda
Și eu îți mulțumesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu