Anatol GROSU

politice

parfumul florilor e toxic

şi-o să mori

deschide geamul

România

crinii torc şi ţes

un răsărit

o tigaie-ncinsă

un cer şi-un cot

şi parcă-parcă

acalmia

se lasă seara ca un cur

pe scaun România

 

mica fericire

primul chiştoc în scrumieră

se lasă firesc

ca seara în ochii ei

mucul de ţigară

fumegă şi

gaura de pe cearşaf se face mai mare

primul chiştoc

e întotdeauna al doilea

pentru că primul chiştoc este tuesday

al doilea chiştoc este sunday

şi tu

          undeva

                             pe lângă

 Plângăcioşii

plângăcioşii Simonei cântă la geamul lui Moni

acolo unde Sandu sforăie în voie

nederanjat de sforăiturile lui Radu

pentru că Radu atunci când sforăie

sforăie cel mai tare

aşa de tare că strigă prin somn

discreţie fraţilor discreţie

Ivănescu Berryman&company

şi ca să mă fac înţeles ca lumea

o metaforă

 

***

motto: „Все лица знакомы, но каждый
Играет чужую роль
Для того, чтоб хоть что-то в этом понять,
Нужно знать тайный пароль.”

(Maik Naumenko)

madonna mă lasă în urma ei ca pe-o ingluvie

în apartamentul mare din oraşul mic

unde ceaiul mi se-ntâmplă

în fiecare dimineaţă

existenz

 

În vizită la bătrânul maestru

pentru că un haiku nu spune mai nimic

desenez apa

îţi fac ceaiul

zilele în care toate sunt bune

vor veni ca plăcintele lui Radu-n cabană

sigur şi inevitabil

vom împărţi ciroza din căni

prin telefonul ei curge binele

ca printr-un robinet

pe care îl închizi instinctiv

că facturile

banii

şi jobul

 **

iar de pe bordură mâţa ca o groapă

intră în asfalt

şi-n cabană-i ploaie şi nicio umbrelă

şi ca la tarkovski zona e aici

şi o mâţă tristă

tristă şi bolnavă

ca o paranoie mâţa-n

mâţă s-a trezit

 

Declaraţie de dragoste

Ea se refăcu privind în gol. N-ar fi exagerat, dar nu ştia că vinul era cu zahăr. Azi se simte un playlist cu un singur cântecel de nuntă. Zilele bune nu veneau cu el. Asta îi era clar. Zilele bune nu o mai priveau prin ochelarii lui.

Se uită lung în oglindă şi, înfuriată, o sparse cu capul.