De Elena Boguș
***
Eu stau în burta mea rece
Și plîng în întuneric
Cînd se deschide ușa burții mele
Ea se uită de jos în sus la chipul ce o privește
Se sperie și fuge înapoi
O apasă o greutate, se încolăcește
Vrea să iasă afară dar...
Ce o așteaptă?
Și iar plănge cu lacrimi de sânge
De fapt asta e sufletul meu
Într-o haină albă și lungă
***
Vreau să te uit
Nu mai pot așa
Te-ai prins de inima mea ca o meduză
ce-mi transmite semnale de iubire, iluzii și visare
Mi-i dor de tine
Vino flux și mă ia
Și mă du la mal să-mi omor amintirile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu