luni, 20 aprilie 2015

ceva îmi lipsește
în fiecare seară înainte de somn
tatăl meu își spunea rugăciunea
zumzetul vocii sale se auzea în toată casa
rumoarea glasului său
se răspândea peste tot
agale otova

vocea sa
în același ungher

la aceeași oră

cu ușa deschisă

 înainte să stingă lumina

acum din colțul ăla se răspândește doar tăcere

acum
nimeni nu mai bolborosește cuvintele
din rugăciune

acum o
liniște stranie
îmi țiuie apăsat
în urechi

ceva nu-mi ajunge
trec dintr-o cameră în alta
ceva îmi lipsește
și dintr-o dată
cad în genunchi
și încep să spun rugăciunea aia
pe care seară de seară
o rostise tatăl meu
vreme de
optzeci și unu de ani.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Trandafirii

Câțiva trandafiri încă înfloriți în plină toamnă în stradă. Copyright: Ecaterina Ștefan