marți, 12 iulie 2016

BERETA MAMEI MELE

Pe când încă mai trăia mama mea intr-o zi
și-a pierdut
Bereta, la care ținea foarte tare.
Bereta ei preferată,
micuță
Ca un cactus.
Și verde ca un papagal.
Când pleca la rude
Și-o punea în cap.
Când pleca la târg,
Se ducea cu bereta aia,
Fie că era iarnă sau vară, fie
Că ningea sau ploua, neapărat ieșea
Din casă cu bereta aia.
Pe care și-a pierdut-o însă
Cu trei ani înainte să moară și a suferit
Enorm din cauza asta.
Suferea așa de tare că
Nu putea să doarmă nopțile.
Am surprins-o de câteva ori
Chiar plângând.
Bereta aia pe care a cumpărat-o
În tinerețe,
Probabil, era prima cumpărătură
Pe care a făcut-o după ce s-a căsătorit cu tata.

Acum eu am găsit-o.
Acum după ce mama mea nu mai e în viață.
Am găsit-o după divan.
Nici nu-mi imaginez cum a nimerit acolo.
Am luat-o în mână și am răsucit-o pe toate părțile.
Am scuturat-o de praf și
Am privit-o cu atenție.
Dar mama mea nu mai e în viață ca să i-o dau.
Cât s-ar mai fi bucurat dacă ar fi văzut-o.
Bereta aia micuță cât un cactus
și verde ca un papagal.
Dar nu am aruncat-o.
Si am bagat-o în geantă,
Fiind gata oricând  să i-o dau dacă mi-ar cere-o,
Deși știu că asta nu are cum să se întâmple
Decât dacă într-o bună zi îmi voi ieși eu din minți




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Trandafirii

Câțiva trandafiri încă înfloriți în plină toamnă în stradă. Copyright: Ecaterina Ștefan