miercuri, 20 iulie 2016

ÎN TIMP CE ALERGAM SPRE EA. ANUL 2016

ea nu mai e azi ca de obicei.
Dacă deschizi ușa și o întrebi ceva
ea se enervează
Și țipă la tine
Ce o mai faci atâta pe deșteptul și
Ții neapărat să întrebi și tu ceva,
Oare nu vezi că pui întrebări neroade,
 altceva ar trebui să întrebi,
Dar nu ce ai întrebat,
Numai nu ce ai întrebat.
ea se enervează și face spume la gură
Și strigă la bietul om
Și-i propune să întrebe altceva,
Vrea să-i bage mințile în cap
Și-l învață ce ar trebui să întrebe
Când se lasă seara.
Dar omul ăla nu înțelege și o tot ține pe a lui și atunci
ea îl apucă de guler și-i face vânt
Afară
Pe scări
În stradă
Și întâmplător sau nu
Omul ăla sunt chiar eu
Pe mine m-a aruncat în stradă.
Eu sunt cel scos de guler
Și îmbrâncit în stradă,
De ea
Care nu mai e ca de obicei
Ci altfel, altfel
 habar nu am cum.

Vânzătorii
 umblă prin magazine ca pe podiumul unui teatru
De modă
Și prezintă conservele ca pe niște colecții noi de haine
Și se enervează și țipă la omul care
Vrea să cumpere ceva
Și-l aruncă în stradă
Și întâmplător sau nu
Omul ăla sunt chiar eu.
Pe mine m-au aruncat în stradă.

Șoferii de taxi fumează 
În trafic.
Muncitorii cu târnăcoapele stau pe bordură
Cu târnăcoapele lângă ei, îmbrăcați în șorturi înguste, strâmte, mulate,
Stau cu târnăcopul lângă ei și zapează la mobil
Și lovesc tastarura de parcă ar da cu târnăcoapele.
 cu târnăcoapele
De alături.
Muncitorii cu târnăcoape zapează înfrigurați la mobil cu
Târnăcoapele alături
Zăpușeala ține de domeniul trecutului.

Azi nu am întâlnit prin oraș
Niciun vânzător.
Niciun bibliotecar
Niciun poet.
Niciun critic literar.
Niciun muncitor.

Am luat un taxi și m-a dus într-o altă direcție decât
 unde mi-a trebuit.
După care nu am mai întâlnit niciun taximetrist prin oraș
Niciun
Vânzător.
 Niciun hamal.
Niciun editor,
Niciun om de afaceri.

Eu încerc să mă ridic de pe asfalt și să-mi scutur praful
De pe pantaloni.
În anul 2016
Măcar praful mai e praf.
Asta e sigur și pot să declar asta
Sus și tare cu mâna în foc.
Praful este tot praf. Și nu e altceva. Nu e
Altceva decât tot praf.
Sunt sigur de asta.
Praful e tot praf în anul 2016.

Mă ridic de jos și nu știu unde să o iau
Într-o bibliotecă, într-un magazin, să merg pe o stradă
În reparații, să iau un taxi,
Și cât mă învârt în jurul cozii
Deodată o bibliotecară mă nimerește cu o carte în cap
Deodată un vânzător mă izbește cu o conservă în creștet
Deodată un muncitor aruncă cu un târnăcop în mine
Deodată taximetristul demarează mașina și
 se pornește țintă spre mine
Și singurul lucru care îmi mai rămâne e să închid
Ochii și s-o iau la fugă
Cu ochii închiși,
Direct spre ea.

Și în timp ce alerg spre ea observ că vânzătoarea
 de la magazin este  un
 trandafir
În glastră, 
Și obserrv că taximetristul din colțul străzii
este un elefant în pijama,
și observ că muncitorul cu târnăcopul așezat lângă el
este, de fapt, un
Brad în pustiul Sahara.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu