duminică, 31 iulie 2016




Cand am pășit pragul cabinetului doamnei psihiatru am simtit ca am trecut într-o lume fabuloasă
într-o lume În care speranța era la ea
acasă. Venisem
 După niște atacuri de panică acute
Care
mă doborâseră la pământ
în grădina dendrologică
și nu mă puteam ridica de jos.

grădina dendrologică a rămas
undeva departe în urmă
cu toată neliniștea și frica
și toată mahna aia care
îți roade sufletul ca
un șobolan,
Prezentul iar era o realitate
palpabilă.
 o rază de lumină
 crescând. speranța și încrederea. Gerul
 mi s-a topit din suflet și s-a evaporat
în aer, mă
 copleșise o mare bucurie
ca atunci când citești un poem foarte reușit
scris de un poet preferat.

                                                                                       

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu